Here we go again.

  N-am mai trecut pe aici de mult timp. Stiu, stiu, sa-mi fie rusine, sa regret amarnic, sa am remuscari si alte căcaturi de-astea. Spare me.
  Sunt bolnava, bine? (Da, da, hai sa ma plang acum). Dar nu de-asta n-am mai scris. I mean, daca era vlog aveam o scuza, nu pot vorbi, dar de scris - pot scrie. Pur si simplu nu am avut idei. Si nu ma multumeam cu small talk.

  Stiu ca e tarziu, ca e lame, ca s-a facut atata tam-tam pe tema asta si ca fiecare posesor de blog care se respecta a scris ceva despre asta, daaaar... regretele mele pentru moartea lui Păunescu. Nu atat omul (care, ca orice om, are si el metehnele lui si nu se merita sa fie discutate acum), cat versurile lui. Multe dintre care ti le amintesti pe ritmuri folk. Deci, da.


  Acum ca mi-am indeplinit si datoria de soon-to-be-filolog (de fapt, astronaut, dar in cazul acesta filolog da mult mai bine) sa trecem la lucruri pe bune. Care nu exista. Ca n-am idei. Si tocmai l-am redus la tacere pe Ionuţ Scutariu de la RockFm ca nu ma lasa sa ma concentrez. Si acum, ca o ipocrita ce sunt, i-am lasat pe cei de la The Beatles sa ma distraga. Shesh, cat tupeu pe mine. De parca astia ar suna mai bine decat Scutariu.

  Da, cum spuneam. Banuiesc ca voi trece din nou pe subiectele de la voi. Sa vedem...

Anonim spunea...
write about you;)your life..

  Căcat. Asta fac, in mare, de cand m-am apucat de bloguit. Trecem mai departe.

  Anonim spunea...
boring...spune-ne motivul pentru care ti-ai facut acest blog, crezi ca ai reusit sa ca acesta sa fie cat mai aproape de personalitatea ta? sa fie un al doilea eu tranfigurat in aceasta pagina? auzi dragoste, viata de liceu...bullshit! subiectele astea sunt asa de banale, pute internetul de ele...

  Asa te vreau, fetiţă! Cu tupeu. (Dupa felul in care scrie, e fata.)
Si acum o paranteza metaforica: stiti, dragilor? Aveti posibilitatea de a va semna cand lasati comentarii. Si nu trebuie sa o faceti la sfarsiul comentariului. Se numeste Nume/Adresa URL. Credeam ca interneţul asta v-a mai educat putin. Inchid paranteza metaforica.
  Motivul pentru ca mi-am facut acest blog? Nu mai stiu. A fost acum mult timp. Am Alzheimer. Nu, n-am. Probabil vroiam sa fiu culă, dar m-am plictisit si l-am lasat balta pana cand am sapat dupa el din nou anul asta. Din cauza Cristinei, ca ea mi-a adus aminte.
  Cred ca am reusit ca acesta sa fie cat mai aproape de personalitatea mea? Helloooo! Nu crezi ca e normal sa fie ca mine din moment ce eu il scriu? Doar nu o pun pe maica-mea sa-mi dicteze.
  Sa fie un al doilea eu transfigurat in acesta pagina? Hai sa lasam prostiile ca a venit timpul sa fim poetici, da? Da, este. Cum sa nu fie? (Sense the irony, please.) E facut cu ADN-ul meu. Nu, serios acum. E ca si cum m-ai intreba daca aerul pe care il expir EU e din plamanii MEI. Eu scriu blog-ul, deci imi manifest personalitatea.



  Asa. Am terminat si cu asta pe ziua de azi. Ma gandesc sa ma apuc serios de blogging. Adica sa scriu despre lucruri mai...ok. Si mai putin abstracte. Dar va fi un proces destul de lent. Totul are nevoie de o perioada de tranzitie.



(Stati sa vedeti cu cat interes imi veti citit blogul cand voi scrie despre problemele care s-au discutat in cadrul ultimei sedinte ONU.)










 (Glumesc.)